Planul divin al veacurilor - Studiul XV

Ziua lui Iehova

 

TIPKDayJHV.jpg (12601 bytes)

                        „Ziua lui Iehova”, „Ziua răzbunării”, „Ziua mâniei”
                        — Un timp de mare strâmtorare                                 
                        — Cauza ei                                                             
                        — Mărturia Bibliei cu privire la ea                  
                        — Focul și furtuna ei, clătinarea și opirea ei,
                             prezentate ca fiind simbolice            
                        — Mărturia lui David                  
                        — Mărturia Revelatorului      
                        — Situația prezentă și perspectiva de viitor, așa cum
                             sunt văzute de părțile opuse, capitaliștii și salariații
                        — Un remediu care nu va reuși
                        — Vălul ridicat și lumina admisă tocmai
                              la timpul potrivit
                        — Dovada pentru aceasta
                        — Condiția sfinților în timpul strâmtorării și atitudinea
                              lor cuvenită față de ea

 

TIDayJHV3.jpg (2121 bytes)

 

 

 

"Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate."
Matei 24:22

 

 

Cristos va fi Generalul lui Iehova.

Jesus42EstelleCloudsF.jpg (3416 bytes)

    „Ziua lui Iehova” este denumirea acelei perioade de timp în care împărăția lui Dumnezeu, sub Cristos, se „stabilește” treptat pe pământ, în timp ce împărățiile acestei lumi trec, iar puterea și influența lui Satan asupra oamenilor se leagă. Ea este descrisă peste tot ca o zi întunecoasă de strâmtorare intensă, necaz și dezorientare pentru omenire.  

    Și nu este de mirare că o revoluție de asemenea proporții și necesitând așa mari schimbări va cauza strâmtorare. Revoluții mici au cauzat strâmtorare în fiecare veac; și aceasta, cu atât de mult mai mare decât oricare altă revoluție anterioară, va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost de când sunt popoare — nu, și nici nu va mai fi. Daniel 12:1; Matei 24:21, 22.

    Este numită „Ziua lui Iehova” pentru că deși Cristos cu titlu și putere regală va fi prezent ca reprezentantul lui Iehova, preluând grija tuturor afacerilor în timpul acestei zile de strâmtorare, El va fi mai mult ca General al lui Iehova, supunând toate lucrurile, decât ca Prinț al Păcii, binecuvântând pe toți.  

    Între timp, pe măsură ce ideile și ((A308)) sistemele false și imperfecte vor cădea, stindardul noului Rege se va ridica și în cele din urmă El va fi recunoscut și acceptat de toți ca Rege al regilor. Astfel este prezentată de profeți lucrarea lui Iehova de stabilire a stăpânirii lui Cristos:

„Îți voi da popoarele de moștenire și marginile pământului în stăpânire”
(Psalmul 2:8).
 

„În zilele acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție”
(Daniel 2:44).
 

    Cel Bătrân de Zile S-a așezat, și Unul ca un Fiu al Omului a înaintat spre El și I S-a dat stăpânire, și toate stăpânirile Îi vor sluji și-L vor asculta (Daniel 7:9, 13, 14, 22, 27). La acestea se adaugă declarația lui Pavel că, atunci când Cristos va realiza obiectivul domniei Sale,

„atunci chiar și Fiul Se va supune Celui [Tatălui] care I-A SUPUS TOATE”.
1 Corinteni 15:28.

 

Law1.jpg (2385 bytes)

 

 

 

Dumnezeu a stabilit anumite legi cu care lucrează în armonie.

     Această perioadă este numită „Ziua răzbunării Dumnezeului nostru” și o „Zi de mânie” (Isaia 61:2; 63:1-4; Psalmul 110:5). Și totuși, mintea care prinde numai ideea de mânie, sau presupune răutate divină, greșește grav. Dumnezeu a stabilit anumite legi cu care El lucrează în armonie, iar cei care din vreo cauză vin în conflict cu acestea culeg pedeapsa sau mânia propriei lor căi.

    Sfatul lui Dumnezeu a fost continuu respins de omenire, cu excepția unora, puțini; și, după cum am arătat, El le-a permis să-și aibă propriul drum și să-L scoată din inimi pe El și sfaturile Lui (Romani 1:28).

    Atunci El Și-a limitat grija specială la Avraam și la sămânța lui, care au declarat că doresc drumul și serviciul Lui. Împietrirea inimii lor ca popor și nesinceritatea inimii lor față de Dumnezeu nu numai că în mod natural i-a împiedicat să primească pe Mesia, dar tot atât de natural i-a pregătit și i-a dus la strâmtorarea care a sfârșit existența lor națională.

 

 

 

Trouble1.jpg (2122 bytes)
"Timpul de strâmtorare" va fi consecința naturală a nedreptății.

     Și astfel lumina purtată în lume în timpul Veacului Evanghelic de către adevărata Biserică a lui Cristos (clasa ale căror nume sunt scrise în ceruri) a dus în lumea civilizată mărturia despre diferența între ceea ce este ((A309)) corect și greșit, ceea ce este bine și rău, și despre un timp viitor în care unul va fi răsplătit, iar altul pedepsit (Ioan 16:8-11; Faptele 24:25).

    Aceasta ar fi avut o mare influență asupra oamenilor dacă ar fi dat atenție instrucțiunii Domnului, dar, încăpățânați ca întotdeauna, ei au profitat puțin de sfatul Scripturilor și ca urmare a neglijenței va veni strâmtorarea Zilei Domnului. Din nou, se poate spune că aceasta este mânia lui Dumnezeu în măsura în care vine prin nesocotirea sfaturilor Sale și ca răsplată a nedreptății.

    Cu toate acestea, văzută în altă lumină, strâmtorarea care vine peste lume este rezultatul natural sau legitim al păcatului, ceea ce Dumnezeu a prevăzut, și dacă sfaturile Sale erau urmate ele i-ar fi protejat de ea.     

Lumea a nesocotit sfatul lui Dumnezeu.

 

Vocea avariției:
-- Acaparează cât poți ...

Money3.jpg (3389 bytes)

     În timp ce mesajul lui Dumnezeu către Biserică a fost: „Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie” (Romani 12:1), mesajul Lui către lume a fost:

„Ferește-ți limba de rău și buzele de cuvinte înșelătoare! Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și urmărește-o” (Psalmul 34:13, 14).

    Puțini au dat atenție acestui mesaj. Numai o turmă mică a jertfit, iar cât despre lume, deși și-a afișat deviza „cinstea este cea mai bună politică”, în general a neglijat s-o practice. Ea a dat atenție mai degrabă vocii avariției: Ia tot ce poți din bogățiile, onoarea și puterea acestei lumi, nu contează care este metoda prin care le obții și nu contează cine pierde prin câștigul tău.

    Într-un cuvânt, strâmtorarea acestei Zile a Domnului n-ar veni, n-ar putea veni, dacă principiile legii lui Dumnezeu ar fi respectate în oarecare grad apreciabil. Această lege rezumată pe scurt este: Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, și pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei 22:37-39).

    Fiindcă mintea degradată sau trupească este opusă acestei legi a lui Dumnezeu și nu supusă, va veni strâmtorarea ca urmare firească, precum recoltatul după semănat.     

love2f.jpg (3705 bytes)

Inima egoistă, de piatră, a omului va deveni o inimă de carne.

     Mintea  degradată  sau trupească, atât de departe de a-și iubi aproapele ca pe sine, întotdeauna a fost egoistă și ((A310)) lacomă, adesea ducând chiar la violență și crimă pentru a-și însuși lucrurile posedate de alții. Oricum s-ar exercita, principiul egoist este întotdeauna același, dacă nu este stăpânit prin circumstanțe de naștere, educație și mediu.

    A fost același în fiecare veac al lumii și va fi până când, prin forța domniei de fier a lui Mesia, nu tăria, nici lăcomia, ci iubirea va hotărî și va impune ce este DREPT, până când toți vor avea posibilitatea să afle beneficiile superioare ale domniei dreptății și iubirii, în comparație cu cele ale egoismului și tăriei; până când, sub influența luminii soarelui adevărului și dreptății, inima de piatră, egoistă a omului, va deveni iarăși ca și atunci când Dumnezeu a spus despre ea: „foarte bună” — o inimă de carne. Ezechiel 36:26.

 

 

Cum s-a ajuns de la iubirea asemenea lui Dumnezeu la egoism?

 

 

PKSustenance1.jpg (8404 bytes)

Î Întreținerea a devenit scopul și interesul principal al vieții.

    Privind înapoi, putem vedea fără dificultate cum s-a petrecut schimbarea de la iubirea și blândețea asemenea lui Dumnezeu la egoismul dur. Imediat ce omul prin neascultare a pierdut favoarea divină și a fost exilat din căminul său, Edenul, unde fiecare nevoie îi fusese cu mărinimie satisfăcută, acesta a întâlnit circumstanțe care tindeau să promoveze egoismul.

    Când au plecat și au început bătălia vieții, căutând să-și prelungească existența până la limita maximă, părinții noștri condamnați au fost întâmpinați cu spini, mărăcini, pălămidă și pământ steril; și lupta cu acestea a produs, ceea ce Domnul declarase, osteneală și sudoarea feței. Treptat, calitățile mintale și morale au început să se micșoreze din lipsă de exercițiu, în timp ce caracteristicile inferioare prin exercițiu constant au reținut o sferă mai largă.

    Întreținerea a devenit scopul și interesul principal al vieții; și costul ei în muncă a devenit standardul după care s-au estimat toate celelalte interese, iar Mamon a devenit stăpânul oamenilor.

    Ne putem mira că în asemenea circumstanțe omenirea a devenit egoistă, lacomă și hrăpăreață, fiecare străduindu-se după cât mai mult, întâi din necesitate, iar apoi pentru ((A311)) onorurile și bogățiile acordate de Mamon?

    Aceasta nu este decât tendința naturală de care Satan a profitat mult.     

Vălul ignoranței și al superstiției este acum in proces de inlăturare.

 

Bogația aduce multe rele împreună cu câteva binecuvântări.

PKPalace1.jpg (7039 bytes)

     În timpul veacurilor trecute, sub diferite influențe (printre altele ignoranța, prejudecățile de rasă și mândria națională), marea bogăție a lumii a fost în general în mâinile celor puțini — conducătorii — cărora masele le-au dat ascultare servilă, ca unor reprezentanți naționali ai lor, de a căror bogăție simțeau mândrie și interes, reprezentativ ca de a lor proprie.

    Dar pe măsură ce s-a apropiat timpul în care Iehova a planificat să binecuvânteze lumea printr-o restabilire prin Mesia, El a început să ridice vălul ignoranței și superstiției prin înlesnirile și invențiile moderne; și cu acestea a venit ridicarea generală a poporului și scăderea puterii stăpânitorilor pământești. Bogăția lumii nu mai este în mâinile regilor ei, ci în principal printre popor.

    Deși bogăția aduce multe rele, ea aduce și unele binecuvântări: cei bogați primesc o educație mai bună — dar astfel ei sunt ridicați intelectual deasupra celor mai săraci și devin mai mult sau mai puțin asociați cu regalitatea. Deci există o aristocrație care are atât bani cât și educație, ca s-o susțină și s-o ajute în lupta ei avară de a lua tot ce poate și de a se menține cu orice preț în primele rânduri.

PKStudent1.jpg (7433 bytes)

Pe măsura ce poporul profită de înlesnirile educaționale, începe să gândeasca pentru sine.

     Dar pe măsură ce informația se răspândește, pe măsură ce poporul profită de înlesnirile educaționale atât de abundente acum, acesta începe să gândească pentru sine; și cu autoaprecierea și egoismul din ei, conduși de puțină învățătură — uneori un lucru periculos — își închipuie că văd căi și mijloace prin care interesele și situația tuturor oamenilor, și în special ale lor proprii, pot fi promovate pe socoteala celor mai puțini la număr, în ale căror mâini este acum bogăția.

    Fără îndoială, mulți dintre aceștia în mod cinstit cred că interesele contradictorii ale închinătorilor lui Mamon (ei înșiși de o parte, iar cei bogați de cealaltă) ar ((A312)) putea fi ușor și corect reglate; și fără îndoială simt că dacă ar fi bogați, ei ar fi foarte binevoitori și foarte dispuși să-și iubească aproapele ca pe sine.

    Dar evident că ei se înșeală, deoarece în starea lor prezentă numai puțini manifestă într-adevăr un astfel de spirit, iar cel care n-ar fi credincios în folosirea a puțin din bunurile acestei lumi n-ar fi credincios nici dacă ar avea mai mari bogății. De fapt, împrejurările dovedesc aceasta; deoarece unii din cei cu inima cea mai împietrită și mai egoistă dintre cei bogați sunt aceia care s-au ridicat pe neașteptate din rândurile de jos ale societății.       

Hospital.jpg (12234 bytes)
Spitale

Library.jpg (4945 bytes)
Biblioteci

     Dimpotrivă, deși în nici un caz noi nu scuzăm, ci mustrăm invidia și egoismul hrăpăreț la toate clasele, nu este decât potrivit să remarcăm că pregătirea făcută pentru cei bolnavi, neajutorați și săraci, prin aziluri, spitale, cămine pentru săraci, biblioteci publice, școli și diferite alte inițiative pentru binele și confortul maselor, mai curând decât pentru al celor bogați, sunt menținute în principal prin taxe și donații de la cei bogați.

    Aceste instituții aproape întotdeauna își datoresc existența celor milostivi și binevoitori dintre bogați, și sunt chestiuni pe care clasele mai sărace n-au nici timpul și în general nici educația și interesul necesar pentru a le pune în acțiune cu succes.

     Cu toate acestea, astăzi se vede o opoziție crescândă între clasa bogată și clasa muncitoare — o amărăciune crescândă din partea muncii și un simțământ crescând printre cei bogați că nimic în afară de brațul tare al legii nu va proteja ceea ce ei cred că sunt drepturile lor.

Există o opoziție crescândă între clasa bogată și clasa muncitoare.

 

Capitalul vs. Muncă

PKLaborers1.jpg (8453 bytes)

 

 

 

 

 

 

Creșterea cunoștinței și a libertății au adus nemulțumire.

 

     Prin urmare, cei bogați sunt atrași mai aproape de guverne, iar masele de salariați, începând a gândi că legile și guvernele au fost menite să ajute pe cei bogați și să reprime pe cei săraci, sunt atrase spre comunism și anarhie, gândind că interesele lor ar fi mai bine servite prin acestea, dar nedându-și seama că până și cel mai rău și cel mai scump guvern este cu mult mai bun decât lipsa totală de guvern.

((A313))

    Multe scripturi arată clar că acesta va fi caracterul strâmtorării în care sistemele civile, sociale și religioase prezente vor trece; și acesta este modul în care va rezulta creșterea cunoștinței și libertății, din cauza imperfecțiunii mintale, morale și fizice a omului.

     La aceste scripturi se va face referire la timpul potrivit; aici însă putem atrage atenția numai asupra câtorva din ele, informând între timp pe cititorii noștri că în multe din profețiile Vechiului Testament, în care Egiptul, Babilonul și Israelul figurează atât de mult, nu numai că s-a intenționat o împlinire literală, dar și o a doua, încă mai largă. Astfel, de exemplu, prezicerile referitoare la căderea Babilonului etc., ar trebui să fie considerate peste măsură de extravagante dacă n-am recunoaște atât un Babilon simbolic și antitipic, cât și unul literal.

    Cartea Apocalipsei conține preziceri înregistrate cu mult timp după ce Babilonul literal era în ruine, și deci, evident, aplicabile numai la Babilonul simbolic; totuși, asemănarea mare a cuvintelor profeților, aparent adresate direct Babilonului literal, sunt indicate astfel că într-un sens special aparțin Babilonului simbolic.

    În această împlinire mai largă, Egiptul reprezintă lumea, Babilonul reprezintă biserica nominală numită creștinătate, în timp ce, așa cum deja s-a arătat, Israelul adesea reprezintă întreaga lume, așa cum va fi în starea ei îndreptățită — glorioasa ei Preoțime Împărătească, leviții ei sfinți și poporul ei credincios și închinător, îndreptățit prin jertfa de Ispășire și adus în starea de reconciliere cu Dumnezeu.

    Lui Israel îi sunt promise binecuvântările, Egiptului plăgile și puternicului Babilon o uimitoare, completă și veșnică răsturnare, „ca o mare piatră de moară aruncată în mare” (Apocalipsa 18:21), ca să nu mai fie niciodată restabilit, ci să fie ținut în oprobiu veșnic.   


 

 Egypt.jpg (14193 bytes)
Egipt = Lumea
va primi plăgi


 

Babylon2.jpg (61901 bytes)
Babilon = Biserica Nominală
va fi răsturnată și distrusă


 

ISTemple2.jpg (8529 bytes)
Israel = Lumea îndreptățită
 va primi binecuvintările împăcării cu Dumnezeu

PKCries1.jpg (5485 bytes)

 

"Iată plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile si pe care le-ați oprit-o pe nedrept, striga! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile DOMNULUI Oștirilor"
Iacov 5:4

 

     Apostolul Iacov scoate în relief această zi de strâmtorare și vorbește despre ea ca fiind rezultatul diferențelor între capital și muncă. El spune:

„Ascultați acum, voi bogaților! ((A314)) Plângeți și strigați din cauza nenorocirilor care vin peste voi! Bogățiile voastre au putrezit [și-au pierdut valoarea] și hainele voastre sunt roase de molii.

Aurul și argintul vostru au ruginit și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră; ca focul are să vă mănânce carnea.

V-ați strâns comori în zilele din urmă! Iată, plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile și pe care le-ați oprit-o [ca s-o adunați] pe nedrept, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile DOMNULUI Oștirilor” (Iacov 5:1-4).

    El adaugă că aceia care intră în strâmtorare au fost obișnuiți cu luxul, obținut în mare măsură pe socoteala altora, printre care erau unii dintre cei drepți, și pentru că ei nu s-au împotrivit, însăși viața le-a fost zdrobită. Apostolul îndeamnă pe „frați” să suporte cu răbdare oricare le-ar fi partea, privind înainte și așteptând eliberarea prin Domnul.

    Chiar această stare de lucruri se poate vedea acum apropiindu-se; și în lume, printre cei treji, „oamenii își dau sufletul de groază, în așteptarea celor ce vor veni pe pământ”.

    Toți știu că tendința constantă a timpurilor noastre este spre plată mai mică pentru muncă, exceptând cazurile în care prețurile sunt menținute artificial sau sunt urcate prin combinații de muncă, greve etc.; și cu sentimentul prezent al maselor, toți pot vedea că nu este decât o problemă de timp până va fi atins cel mai scăzut punct care se poate suporta și o revoltă sigur va urma.        


BreadLine.jpg (15941 bytes)
1930: Coada la pâine 
în NYC


Unemployment.jpg (9696 bytes)
1931: 4 Milioane 
de șomeri


SoupLine.jpg (10542 bytes)
1933: Coada la supă

 

 

 

"Își vor arunca argintul pe străzi și aurul lor le va fi ca o necurăție.

Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape, în ziua mâniei DOMNULUI ..."
Ezechiel 7:19

     Aceasta va alarma capitalul, care va fi retras din afaceri și din ramurile productive și va fi adunat în seifuri și vistierii, ca să se autoconsume prin cheltuielile pentru păzirea lui în inactivitate, spre marea supărare a proprietarilor lui. Acest lucru la rândul lui cu siguranță va produce faliment, panică financiară și căderea afacerilor, fiindcă toate afacerile de importanță sunt conduse acum în mare măsură pe credit.

    Rezultatul natural al tuturor acestora va fi concedierea a zeci de mii de angajați, a căror pâine zilnică depinde de salariu, și umplerea lumii de vagabonzi și de ((A315)) persoane ale căror necesități vor sfida orice lege. Atunci va fi așa cum a descris profetul (Ezechiel 7:10-19), când cumpărătorul nu trebuie să se bucure și nici vânzătorul nu trebuie să se mâhnească, pentru că strâmtorarea va fi peste toată mulțimea și nu va exista nici o siguranță a proprietății.

     Atunci orice mână va fi slabă și neajutorată în a înlătura strâmtorarea. Își vor arunca argintul pe străzi și aurul lor va fi îndepărtat. Argintul și aurul lor nu va putea să-i scape în ziua mâniei Domnului.    

wpe141.jpg (40776 bytes)
Distrugerea Ierusalimului - 70 d. Cr. ilustrație a necazului care va veni peste Creștinătate

     Nu trebuie să se uite că deși ultimii patruzeci de ani de existență a lui Israel ca națiune au fost o zi de strâmtorare, o „zi de răzbunare” peste poporul acela, sfârșindu-se prin răsturnarea completă a națiunii lor, totuși ziua lor de mânie n-a fost decât o umbră sau un tip al unei strâmtorări încă mai mari și mai extinse peste creștinătatea nominală, întocmai cum istoria lor trecută, ca popor în timpul veacului lor de favoare, a fost tipică pentru Veacul Evanghelic, după cum se va arăta în concluzie ulterior.

    Toți vor vedea atunci de ce aceste profeții referitoare la ziua Domnului trebuie să fie, și sunt, adresate mai mult sau mai puțin direct Israelului și Ierusalimului, deși corespondența arată clar că toată omenirea este inclusă în împlinirea completă.    

Necazul cuprinde toate clasele sociale.

Czar.jpg (7431 bytes)
Martie 1917
:
Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei abdică de la putere

Bolshevik3.jpg (24151 bytes)
Noiembrie 1917:
Revoluția bolșevicăca

Bolshevik1.jpg (9885 bytes)

Bolshevik2.jpg (12498 bytes)

Bolshevik4.jpg (18643 bytes)

BerlinWall2.jpg (50094 bytes)
10 Noembrie, 1989:
Zidul Berlinului,
simbol al opresiunii comuniste, cade.

Ceausescu.jpg (22291 bytes)
25 Decembrie, 1989:
Dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a fost executat.

Toate clasele vor fi pedepsite

      luăm  o  altă mărturie profetică  (Țefania 1:7-9, 14-18).

„Căci DOMNUL a pregătit jertfa, Și-a sfințit oaspeții.
[Compară Apocalipsa 19:17].

În ziua jertfei DOMNULUI, voi pedepsi pe prinții și pe fiii împăratului și pe toți cei care poartă haine străine.

În ziua aceea voi pedepsi și pe toți [jefuitorii] cei care sar peste prag, pe cei care umplu cu violență și cu înșelăciune casa stăpânului lor.”

    [Aceasta arată nu numai că în acest timp de strâmtorare va fi o mare răsturnare a bogăției și puterii, dar și că aceia care în acel timp vor fi instrumentele cerului pentru zdrobirea sistemelor prezente vor fi pedepsiți pentru conduita lor la fel de nejustă și nedreaptă, pentru că strâmtorarea va ((A316)) cuprinde toate clasele și va aduce necaz peste toată mulțimea.]

„Ziua cea mare a DOMNULUI este aproape, este aproape și vine în graba mare! Glasul zilei DOMNULUI: omul viteaz va scoate strigăte pline de amărăciune.

Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și suferință, o zi de ruină și de nimicire, o zi de întuneric și de negură [nesiguranță și prevestiri rele, precum și necazul prezent], o zi de nori [strâmtorare] și de întunecime, o zi în care va răsuna cornul [a șaptea trâmbiță simbolică, ce sună de-a lungul acestei zile de strâmtorare — numită și trâmbița lui Dumnezeu, pentru că este legată de evenimentele acestei zile a Domnului] și strigătele de război împotriva cetăților întărite și a turnurilor înalte [acuzații zgomotoase și contradictorii împotriva guvernelor puternice și bine apărate].

Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare și vor bâjbâi ca niște orbi [bâjbâind în nesiguranță, neștiind ce cale să urmeze], pentru că au păcătuit împotriva DOMNULUI; de aceea le voi vărsa sângele ca praful și carnea ca gunoiul.

Nici argintul și nici aurul lor nu va putea să-i scape în ziua mâniei DOMNULUI [deși înainte bogăția le-a putut da comoditate și tot luxul], ci toată țara va fi mistuită de FOCUL geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți [cei bogați] locuitorii țării.”

    Această nimicire va distruge pe mulți din cei bogați, în sensul că vor înceta să mai fie bogați, deși fără îndoială va însemna și pierderea multor vieți din toate clasele.

   Nu vom încerca să urmărim pe profeți, din diferite puncte de vedere, în detaliile lor despre strâmtorarea din acea zi, dar vom urmări pe scurt gândul sugerat la urmă de către profetul de mai sus, și anume, mistuirea întregului pământ cu FOCUL geloziei lui Dumnezeu.

    Acest profet se referă din nou la același foc etc. (Țefania 3:8, 9), spunând:

„Așteptați numai, zice DOMNUL, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng popoarele, să ((A317)) adun împărățiile, ca să-Mi vărs indignarea peste ele [peste împărății], toată aprinderea mâniei Mele.

 

"Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toți să cheme Numele DOMNULUI, ca să-I slujească într-un gând."
Țefania 3:9


Bible10HandsA.jpg (2600 bytes)


Focul geloziei lui Dumnezeu este simbolic, nu un foc literal.

     [Strângerea popoarelor tuturor națiunilor în interes comun în opoziție cu guvernele prezente este în creștere; și rezultatul va fi o unire a împărățiilor pentru siguranță comună, așa încât strâmtorarea va fi peste toate împărățiile și toate vor cădea.]

Căci tot pământul va fi mistuit de focul geloziei Mele. Atunci [atunci, după această nimicire a împărățiilor, după această nimicire a ordinii sociale prezente în focul  strâmtorării], voi da popoarelor buze curate [Cuvântul curat — necontaminat de tradiții omenești], ca toți să cheme numele DOMNULUI, ca să-I slujească într-un gând”.

      Acest foc al geloziei lui Dumnezeu este un simbol, și încă unul plin de forță, reprezentând intensitatea strâmtorării și nimicirea care va cuprinde întregul pământ. Că acesta nu este un foc literal, așa cum presupun unii, este evident din faptul că după el oamenii rămân și sunt binecuvântați.

    Că aceia care rămân nu sunt sfinți, cum ar sugera unii, este evident din faptul că atunci se întorc să servească pe Domnul, în timp ce sfinții sunt deja întorși [convertiți]*.

 

 

 

 

 

Alte simboluri în Scripturi.

*Menționăm aceasta ca un contraargument la ceea ce susțin unii care privesc focul ca fiind literal și care pretind că pământul literal se va topi etc.

 Aceștia, pentru a se potrivi cu teoria lor, pretind că „oamenii” menționați aici sunt sfinții, care, după ce pământul se va topi și se va răci, se vor întoarce pe pământ și vor zidi case și le vor locui, vor sădi vii și le vor mânca rodul, și se vor bucura îndelung de lucrarea mâinilor lor.

Ei consideră puținii ani din prezent ca un antrenament sau o pregătire pentru moștenire și uită că aceasta s-ar pierde complet în experiențele atmosferice din cei o mie sau mai bine de ani, de așteptare pentru ca pământul să se răcească — după teoria lor. Aceasta este o greșeală serioasă, și rezultă dintr-o interpretare prea literală a ilustrațiilor, pildelor, simbolurilor și cuvintelor tainice ale Domnului nostru, ale apostolilor și ale profeților.

Continuând aceeași eroare, aceștia pretind că după acest foc nu vor mai exista munți și mări, nereușind să vadă că toate acestea, ca și focul, sunt simboluri.

Mtn6.jpg (3151 bytes)
Munți = Împărății


 
((A318))

    De-a lungul Scripturilor, când se folosește simbolic, pământul reprezintă societatea; munții reprezintă împărățiile; cerurile, puterile de control spiritual; mările, masele agitate, turbulente, nemulțumite ale omenirii.

    Focul reprezintă nimicirea a ceea ce se arde: neghină, zgură, pământ (organizare socială) sau orice ar fi. Și când în simbol se adaugă la foc și pucioasa, ideea de nimicire se intensifică, deoarece nimic nu este mai ucigător pentru orice formă de viață decât gazele de pucioasă.

Sky1.jpg (15638 bytes)

Ceruri =
Puteri spirituale

EarthGrn1.jpg (8339 bytes)

Pământ = Societate

Sea2.jpg (6073 bytes)

Mări = Masele agitate ale omenirii

Fire.jpg (10661 bytes)

Foc = Nimicire
Pucioasă =
Nimicire completă

 

Profeția
 simbolică a lui Petru

 

Flood.jpg (8363 bytes)

     Cu acest cuget în minte, dacă ne întoarcem la profeția simbolică a lui Petru despre Ziua mâniei, o găsim în perfect acord cu mărturia de mai sus a profeților.

    El spune:

„Lumea de atunci a pierit tot prin apă, înecată de potop. [Nu pământul și cerurile fizice au încetat atunci, ci dispensația sau aranjamentul de lucruri care a existat înainte de potop s-a sfârșit.]

Iar cerurile și pământul de acum [dispensația prezentă] sunt păzite și păstrate, prin Cuvântul Său [al autorității divine], pentru focul din ziua de judecată”.

 

 

"Lumea de atunci" =
oOrdinea socială dinainte de Potop

Templul lui Dumnezeu
= Adevărata Biserică

Corabia lui Noe
=
 Cristos

Cerurile și Pământul prezent
 =

Ordinea eclesiastică și socială prezentă


Flood1.jpg (4137 bytes)


wpe762.jpg (3598 bytes)


Noah2A.jpg (3653 bytes)

 


SandSeaF.jpg (2141 bytes)

 


Cerurile și pământul simbolice vor fi distruse în marea strâmtorare.

"Dar noi, potrivit făgăduinței Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiește dreptatea."
 2 Petru 3:13

Earth1.jpg (8558 bytes)
"... și pământul rămâne pentru totdeauna."
Eclesiastul 1:4

Peter.jpg (15486 bytes)
Apostolul Petru

John.jpg (16054 bytes)
Apostolul Ioan

Paul.jpg (16151 bytes)
Apostolul Pavel

 

Simbolurile profetului Maleahi

FireBlk.jpg (3066 bytes)

    Faptul că apa a fost literală face pe unii să creadă că și focul trebuie să fie literal, dar în nici un caz nu aceasta înseamnă. Templul lui Dumnezeu a fost odată din pietre literale, dar aceasta nu exclude faptul că Biserica, templul adevărat, este clădit o clădire spirituală, un templu sfânt, nu din material pământesc. Corabia lui Noe a fost de asemenea literală, dar a reprezentat pe Cristos și puterea din El care va reumple și va reorganiza societatea. .

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoț [pe neobservate]; în ziua aceea, cerurile [puterile prezente ale aerului, a căror căpetenie sau prinț este Satan] vor trece cu un zgomot șuierător, iar elementele aprinse de mare căldură se vor topi și pământul [organizarea socială], cu toate lucrările de pe el [mândrie, rang, aristocrație, regalitate], vor fi arse . . . cerurile aprinse vor fi distruse și elementele arzând cu căldură se vor topi.

Dar noi, ((A319)) potrivit făgăduinței Lui, așteptăm ceruri noi (puterea cea nouă, spirituală — împărăția lui Cristos) și un pământ nou” [societatea pământească organizată pe bază nouă — pe baza iubirii și dreptății, mai curând decât pe a puterii și asupririi]. 2 Petru 3:6, 7, 10-13.

    Să nu se uite că unii dintre apostoli au fost și profeți — mai cu seamă Petru, Ioan și Pavel. Și în timp ce în calitate de apostoli au fost purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, pentru a expune declarațiile profeților precedenți în folosul Bisericii, ei au fost folosiți de Dumnezeu și ca profeți, pentru a prezice lucruri viitoare, care, pe măsură ce ajung cuvenite a se împlini, devin hrană la timp potrivit pentru casa credinței, pentru a cărei distribuire Dumnezeu la timpul Său ridică servi și prezentatori potriviți. (Vezi declarația Domnului nostru despre acest fapt în Matei 24:45, 46.)

    Apostolii ca profeți au fost mișcați să scrie lucruri pe care, nefiind cuvenite în ziua lor, numai imperfect au putut să le aprecieze, întocmai cum a fost cu profeții Vechiului Testament (1 Petru 1:12, 13), deși, ca și ei, cuvintele lor au fost în mod special îndrumate și conduse așa încât să aibă o adâncime a sensului despre care ei nu erau conștienți când le foloseau.

    În acest fel sigur, Biserica este întotdeauna îndrumată și hrănită de Dumnezeu Însuși, oricare ar fi purtătorii Lui de cuvânt sau canalele de comunicație.

   O înțelegere a acestui lucru trebuie să ducă la mai mare siguranță și încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, cu toate imperfecțiunile unora dintre purtătorii Lui de cuvânt.

    Profetul Maleahi (4:1) vorbește despre Ziua Domnului în același simbol. El spune:

„Căci iată, vine ziua care arde ca un cuptor! Toți cei mândri și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde . . . și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură”.

    Mândria și orice altă cauză din care ar putea iarăși odrăsli aroganța și asuprirea, vor fi în întregime ((A320)) nimicite prin marea strâmtorare din Ziua Domnului și prin disciplinările care vor urma în Veacul Milenar, dintre care ultima este descrisă în Apocalipsa 20:9.        

Opresiunea și mândria vor fi în întregime nimicite.

     Dar, deși mândria (păcătoasă și detestabilă în toate formele ei) va fi cu totul dezrădăcinată și toți cei mândri și răi vor fi complet nimiciți, nu înseamnă că nu există nici o speranță de îndreptare pentru această clasă.  

    Nu, mulțumim lui Dumnezeu: în timp ce acest foc al indignării drepte a lui Dumnezeu va arde, Judecătorul va acorda posibilitatea ca unii să fie smulși din focul devorator (Iuda 23); și numai aceia care vor refuza ajutorul vor pieri împreună cu mândria lor, pentru că au făcut-o ca parte a caracterului lor și refuză să se îndrepte.    

 

 

 

TabAltar1.jpg (8735 bytes)

     Același profet dă acestei zile o altă descriere (Maleahi 3:1-3), în care iarăși prin ilustrația focului el arată cum copiii Domnului vor fi purificați, binecuvântați și aduși aproape de El prin nimicirea impurităților erorii:

„Solul Legământului în care găsiți plăcere, iată că vine, zice DOMNUL oștirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare [în încercare] când se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului . . .

Și El se va așeza ca topitorul și ca purificatorul argintului; va curăți pe fiii lui Levi [tipici pentru credincioși, din care Preoțimea Împărătească este în frunte], îi va purifica așa cum se curăță aurul și argintul și vor aduce DOMNULUI un dar de mâncare în dreptate”.

Focul simbolic va distruge, în întregime, fiecare eroare.

 

 

Aurul, argintul și pietrele prețioase simbolizează adevărurile divine și caracterul corespunzător

GemGold.jpg (8860 bytes)
GemRuby.jpg (2894 bytes)
GemBlu.jpg (3446 bytes)
GemOrg.jpg (5045 bytes)
GemGrn.jpg (6010 bytes)
GemPurp.jpg (5350 bytes)
GemDia.jpg (3812 bytes)

     Pavel se referă la același foc și la același proces de rafinare care-i afectează pe credincioși în Ziua Domnului (1 Corinteni 3:12-15), și în așa manieră încât să nu rămână nici o îndoială că focul simbolic va nimici orice eroare și astfel va efectua purificarea credinței.

    După ce declară că se referă numai la cei care-și construiesc credința pe singura temelie recunoscută, opera de răscumpărare desăvârșită a lui Isus Cristos, el spune: ((A321))  

„Iar dacă cineva clădește [caracterul] pe această temelie: aur, argint, pietre scumpe [adevăruri divine și caracter corespunzătoar, sau] lemn, fân, trestie [erori tradiționale și caracter instabil corespunzător], lucrarea fiecăruia va fi dată pe față, ZIUA o va face cunoscută, căci se va descoperi în FOC și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (2 Petru 1:5-11).

    Desigur, chiar și aceia cu cele mai multe prejudecăți vor recunoaște că focul care încearcă o lucrare spirituală nu este un foc literal; focul este un simbol potrivit pentru a reprezenta nimicirea completă a stărilor reprezentate aici prin lemn, fân și trestie.

    Focul nu va avea putere să nimicească structura de credință și caracter construită cu aur, argint și pietre prețioase de adevăr divin, și fondată pe stânca jertfei de răscumpărare a lui Cristos.

     Apostolul arată aceasta spunând:

„Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelie [pe Cristos] va rămâne, el va primi o răsplată. [Răsplata lui va fi proporțională credincioșiei cu care a zidit, folosind adevărul în dezvoltarea caracterului adevărat — îmbrăcând toată armătura lui Dumnezeu.]

Dacă lucrarea va fi arsă, el își va pierde răsplata [din cauza necredincioșiei]. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”

— pârlit, ars, alarmat. Toți care construiesc pe temelia de stâncă a răscumpărării lui Cristos sunt siguri; nici unul care se încrede în dreptatea Lui ca acoperire nu va fi vreodată rușinat. Dar cei care cu voia Îl resping pe El și lucrarea Lui, după ce au ajuns la o cunoștință clară, deplină despre acest lucru, vor fi supuși morții a doua. Evrei 6:4-8; 10:26-31.  

Furtuna simbolizează necazul din Ziua Domnului.

SkyStorm4.jpg (4875 bytes)
SkyStorm5.jpg (12579 bytes)SkyStorm6.jpg (25061 bytes)
SkyStorm7A.jpg (2681 bytes)

     Această strâmtorare a Zilei Domnului este descrisă simbolic încă într-un mod. Apostolul arată (Evrei 12:26-29) că inaugurarea Legământului Legii la Sinai a fost tipul introducerii Noului Legământ pentru lume la deschiderea Veacului Milenar sau a domniei împărăției lui Cristos.

    El spune că în tip vocea lui Dumnezeu a clătinat pământul ((A322)) literal, dar acum a promis spunând:  

„Voi mai clătina încă o dată (ultima) nu numai pământul, dar și cerul”.

În legătură cu aceasta apostolul explică spunând:

„Cuvintele acestea «încă o dată» arată schimbarea lucrurilor clătinate, ca a unor lucruri  făcute [false, născocite, neadevărate], pentru ca să rămână ce nu se clatină [numai lucrurile adevărate, drepte].

Fiindcă am primit o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să-I aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută, cu respect și cu frică; fiindcă [după cum este scris] Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”.

    Astfel vedem că acest apostol folosește o furtună pentru a simboliza strâmtorarea din această Zi a Domnului, la care el și alții fac referire în altă parte prin simbolul focului. Aici sunt menționate aceleași evenimente care sunt descrise prin simbolul focului, anume: măturarea tuturor falsităților, atât de la credincioși cât și de la lume — erori privind planul, caracterul și Cuvântul lui Dumnezeu, și, de asemenea, erori referitoare la afacerile sociale și civile din lume.

    Va fi într-adevăr bine pentru toți să scape de aceste lucruri născocite, care i-au venit omului în mare parte prin propriile dorințe degradate, ca și prin viclenia șireată a lui Satan, vrăjmașul viclean al dreptății; dar cu mare preț pentru toți cei implicați vor fi ele măturate.

     Va fi un foc grozav de fierbinte, o furtună îngrozitoare, o noapte întunecată de strâmtorare, care va preceda strălucirea glorioasă a acelei Împărății a Dreptății care nu poate fi niciodată clătinată, a acelei zile Milenare în care Soarele Dreptății va străluci în splendoare și putere, binecuvântând și vindecând lumea bolnavă și în proces de moarte, dar răscumpărată. Compară Maleahi 4:2 și Matei 13:43.   

SkyStorm8.jpg (5131 bytes)

O noapte întunecoasă de necaz va preceda strălucirea glorioasă a Împărăției dreptății.

 

Psalmistul David dă descrieri vii ale acestei zile de necaz.

"Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră,
 un ajutor care nu lipsește niciodată in nevoi.


Mtn7.jpg (5232 bytes)
De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pamântul și s-ar zgudui munții în inima mărilor,


Sea3.jpg (6339 bytes)
chiar dacă valurile mării ar urla si ar spumega

Mtn8.jpg (6583 bytes)
și s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munții."
Psalmul 46:1-3

     David, profetul prin ai cărui Psalmi a binevoit Dumnezeu să prezică atât de mult referitor la Domnul nostru la prima Lui venire, dă unele descrieri vii ale acestei zile de strâmtorare prin care va fi introdusă domnia Lui ((A323)) glorioasă, și folosește aceste diferite simboluri în descrierile lui — foc, furtună și întunecime — alternativ și putându-se înlocui unele cu altele.

    Astfel, de exemplu, el spune (Psalmul 50:3):  

„Dumnezeul nostru va veni și nu va tăcea; focul va mistui înaintea Lui și o furtună puternică va fi împrejurul Lui”.

În Psalmul 97:2-6: „Norii și negura Îl înconjoară, dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Său de domnie. Înaintea Lui merge focul și arde de jur împrejur pe vrăjmașii Lui.

Fulgerele Lui luminează lumea; pământul a văzut și s-a cutremurat. Munții s-au topit ca ceara înaintea DOMNULUI, înaintea DOMNULUI întregului pământ. Cerurile [cele noi] vestesc [atunci] dreptatea Lui și toate popoarele văd măreția Lui”.  

Psalmul 46:6: „Popoarele se frământă, împărățiile se clatină; dar glasul Lui răsună și pământul se topește de groază”.

Apoi (Psalmul 110:2-6): „Domnește în mijlocul vrăjmașilor Tăi . . . DOMNUL este la dreapta Ta și zdrobește pe împărați în ziua mâniei Sale. El judecă printre popoare, umple locurile cu trupuri moarte. El va lovi pe căpetenia [conducătorii] unei țări mari”.

Iarăși (Psalmul 46:1-5): „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră . . . De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul [societatea] și s-ar zgudui munții [împărățiile] în inima mărilor [înghițite de masele turbulente], chiar dacă valurile mării ar urla și ar spumega [înfuriate] și s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munții . . . Dumnezeu o ajută [pe Mireasa credincioasă, „turma mică”] în revărsatul zorilor”.

    În același Psalm, versetele 6-10, este redeclarat în alte simboluri același lucru:  

„Popoarele se frământă, împărățiile se clatină; dar glasul Lui răsună și pământul [societatea] se topește de groază. DOMNUL oștirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi”.    

Apoi privind din afară rezultatele acelui timp de strâmtorare el adaugă:

„Veniți și priviți lucrările DOMNULUI, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ ...Stați liniștiți [o, oameni, de la căile voastre anterioare] și să ((A324)) știți [ajungeți la cunoștința] că Eu sunt Dumnezeu: Eu voi fi înălțat peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ”.

    „Pământul cel nou”, sau noua ordine și aranjament al societății, va înălța pe Dumnezeu și legea Lui, care va fi peste tot și controlând totul.    

Cartea Apocalipsei este o profeție simbolică

Rev19A.jpg (5021 bytes)
Sabia cu două tăișuri ce iese din gura Lui

Rev19B.jpg (19994 bytes)
ÎÎmpărații pământului declară război

Rev19C.jpg (18599 bytes)
Fiara aruncată în iazul de foc.

     O altă mărturie, ca dovadă a faptului că Ziua Domnului va fi o zi mare de strâmtorare și nimicire a oricărui fel de rău (totuși nu un timp de ardere literală a pământului), este dată în ultima profeție simbolică a Bibliei.

    Referindu-se la acest timp când Domnul Își va lua marea putere să domnească, furtuna și focul sunt descrise astfel:

„Și neamurile se umpluseră de mânie, dar a venit mânia Ta” (Apocalipsa 11:17, 18).

Și iarăși:

„Din gura Lui iese o sabie ascuțită, ca să lovească neamurile cu ea; îi va păstori cu un toiag de fier;  

și va călca în picioare teascul vinului mâniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic . . .

Și am văzut fiara [simbolică] și pe împărații pământului și armatele lor adunate ca să facă război cu Cel care ședea călare pe cal și cu armata Lui.

Și fiara a fost prinsă; și împreună cu ea era prorocul mincinos . . .

Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă”. Apocalipsa 19:15, 19, 20.


Varietatea de simboluri ne ajută să apreciem diferiteletrăsături ale Zilei Domnului.

         Nu ne putem abate aici de la subiect pentru a examina aceste simboluri: „fiară”, „proroc mincinos”, „icoană”, „iaz de foc”, „cal” etc., etc.

    Pentru acest lucru cititorul este îndrumat la un volum următor. Acum am vrea să remarcați că marea BĂTĂLIE simbolică și culesul viei pământului, descrise aici ca încheind veacul prezent și deschizând Veacul Milenar (Apocalipsa 20:1-3), nu sunt decât alte simboluri care acoperă aceleași evenimente mari și tulburi, simbolic numite în altă parte: foc, furtună, clătinare etc.

    În legătură cu ilustrațiile bătăliei și teascului din Apocalipsa, notați armonia remarcabilă din Ioel 2:9-16 și din Isaia 13:1-11 în descrierea acelorași evenimente prin ilustrații similare. Varietatea imaginilor simbolice folosite ((A325)) ne ajută să apreciem mai deplin toate trăsăturile acestei mari și notabile Zile a Domnului.  

De o parte mândria -- De alta ignoranța și bigotismul

Armageddon.jpg (8292 bytes)

 

Situația prezentă

     Lăsăm aici declarațiile profetice referitoare la acea zi, pentru a arăta mai ales aspectul prezent al afacerilor din lume, așa cum le vedem că prind formă pentru conflictul care se apropie rapid, un conflict care, atunci când ajunge la grozavul lui punct culminant, în mod necesar trebuie să fie scurt, altfel omenirea ar fi exterminată.

    Cele două părți rivale în această luptă sunt deja vizibile. Bogăția, aroganța și mândria sunt de o parte, iar larg răspândita sărăcie, ignoranța, bigotismul și un simț ascuțit al nedreptății sunt de cealaltă parte. Ambele, împinse de motive egoiste, își organizează acum forțele peste tot în lumea civilizată. Cu ochii noștri unși cu adevăr, oriunde ne uităm putem vedea că marea și valurile deja mugesc, izbesc și spumegă împotriva munților, așa cum sunt reprezentate prin amenințările și atentatele anarhiștilor și nemulțumiților, al căror număr crește constant.

    De asemenea putem vedea că fricțiunea între diferitele grupări sau elemente ale societății ajunge rapid la punctul descris de profeți, când pământul (societatea) va fi în foc și elementele se vor topi și se vor dezintegra de căldura produsă de ambele părți.

PKPoverty1.jpg (12606 bytes)

Cele două părți rivale --
bogăție și sărăcie

Cei bogați simt ca au dreptul la rodul eforturilor lor.

     Este desigur greu pentru oameni, de oricare parte a controversei ar fi, să vadă contrar propriilor interese, obiceiuri și educație.

    Cei bogați simt că au dreptul la mai mult decât partea lor proporțională din bunurile acestei lumi; dreptul de a cumpăra muncă și orice comoditate cât se poate de ieftin; dreptul la rodul eforturilor lor și dreptul de a-și folosi inteligența ca să-și conducă afacerile așa încât să scoată profit pentru sine și să-și mărească bogăția adunată, fără a ține cont de altul care poate fi obligat prin forța împrejurărilor să se târască prin viață cu puțin din confortul ei, chiar dacă cu toate necesitățile ei.

    Ei ((A326)) raționează astfel: Este inevitabil, trebuie să guverneze legea cererii și ofertei; întotdeauna au fost în lume bogați și săraci; și dacă bogăția ar fi egal împărțită dimineața, unii, prin risipă ori lipsă de prevedere, ar fi săraci până seara, în timp ce alții, mai atenți și mai prudenți, ar fi bogați.

   . În afară de aceasta, vor argumenta ei cu efect, se poate oare aștepta ca oameni cu mai mare putere intelectuală să inițieze proiecte mari, care folosesc mii de oameni, cu riscul unor pierderi mari, fără să aibă speranță de câștig și unele avantaje?    

PKArtisan1.jpg (8001 bytes)

Meseriașul si muncitorul

 

Fiecare ar trebui sa fie folositor altora.

 

Atât munca cât și capitalul au beneficiat din creșterea cunoștinței și a invențiilor.

 

     Dimpotrivă, meseriașul și lucrătorul vor spune:

    Vedem că deși munca se bucură astăzi de mai multe avantaje decât oricând, deși este mai bine plătită și de aceea poate să-și procure confort mai mare, totuși această plăcere nu este decât dreptul ei, de la care a fost într-o anumită măsură exclusă de mult; și astfel pe drept cuvânt primește o parte din avantajele invențiilor, descoperirilor, cunoștinței crescute etc., din timpul nostru.

    Recunoaștem că munca fizică este onorabilă și că atunci când este însoțită de bun simț, educație, onestitate și principiu este tot atât de onorabilă și are tot atât de multe drepturi ca și oricare profesie. Și, dimpotrivă, socotim lenea ca o compromitere și o rușine pentru toți oamenii, oricare le-ar fi talentul sau ocupația în viață. Pentru a fi prețuiți și apreciați, toți trebuie să fie folositori altora în vreo privință. Dar, deși ne dăm seama de perfecționarea și progresul nostru intelectual, social și financiar prezent, acestea sunt mai mult rezultatul circumstanțelor decât al scopului uman din partea noastră sau din partea patronilor noștri.

    Noi vedem starea noastră și a tuturor oamenilor ameliorată ca rezultat al marii creșteri a inteligenței, invențiilor etc., mai ales din ultimii cincizeci de ani. Acestea s-au petrecut atât de repede, încât și munca și capitalul au fost ridicate de valul fluxului și duse la un nivel mai înalt; și dacă am putea vedea o perspectivă ca fluxul să continue să crească și să aducă folos tuturor, am fi satisfăcuți; dar suntem încordați și neliniștiți, deoarece vedem acum că nu acesta este cazul.

    Vedem că fluxul începe să se retragă și că în timp ce mulți au fost ridicați la avuție și sunt ferm și sigur fixați pe țărmul ușurinței, luxului și ((A327)) abundenței, totuși masele nu sunt instalate și asigurate astfel, ci în pericol de a fi duse jos ca întotdeauna, sau mai jos, de curentul subteran de acum al refluxului. Prin urmare, suntem dispuși să ne apucăm strâns de ceva pentru a ne asigura starea prezentă și avansarea, înainte de a fi prea târziu.    

 

 

 

Organizarea muncii.

 

PKSpinners.jpg (60757 bytes)

     Pentru a declara chestiunea în alte cuvinte, noi (meseriașii și salariații) vedem că deși toată omenirea s-a împărtășit în mare parte din binecuvântările acestei zile, totuși aceia care datorită talentului mai mare pentru afaceri, prin moștenire sau prin fraudă și necinste au devenit posesori ai zecilor de mii și milioanelor de dolari, nu numai că au acest avantaj asupra tuturor celorlalți, dar, ajutați de invențiile mecanice etc., sunt în poziția de a-și continua rata creșterii bogăției proporțional cu scăderea salariilor muncitorilor.

     Vedem că dacă nu facem niște pași pentru protecția numărului crescând de meseriași împotriva puterii crescânde a monopolului, combinată cu utilajele care economisesc forța de muncă etc., legea cu sânge rece a cererii și ofertei ne va înghiți complet. Împotriva acestui dezastru iminent, mai curând decât împotriva condițiilor prezente, noi organizăm și căutăm aranjamente protectoare. Cu fiecare zi se adaugă mult la numărul nostru prin creștere naturală și prin imigrare; cu fiecare zi se adaugă la utilajele care economisesc forța de muncă.

    De aceea, cu fiecare zi crește numărul celor care caută de lucru și scade cererea de serviciu. Prin urmare, dacă se permite a continua neîntrerupt, legea naturală a cererii și ofertei va aduce curând munca înapoi unde era cu un secol în urmă și va lăsa toate avantajele zilelor noastre în mâinile capitalului. Aceasta este ceea ce căutăm noi să evităm.    

O invenție a urmat-o pe alta întru-un ritm foarte rapid.

    Această tendință finală a multor binecuvântări reale de a produce daune, dacă nu sunt restrânse prin legi înțelepte și echitabile, a fost văzută de mult; dar rapiditatea cu care a urmat o invenție după alta și cererea consecutivă crescută de forță de muncă pentru aprovizionarea cu aceste utilaje mecanice au fost atât de mari, încât rezultatul final a fost amânat, și, în loc, lumea a avut un „avânt” — o inflație de valori, salarii, bogăție, credite (debite) și idei — a căror ((A328)) reacție începe acum să aibă loc treptat.

Producția depășeste cererea.

PKDrillBits1.jpg (18505 bytes)

Mașinăriile permit unui singur om să producă cât produceau mai mulți oameni înainte.

     În ultimii câțiva ani au fost produse în cantități mari utilaje agricole de toate felurile, care permit unui om să realizeze cât puteau realiza cinci înainte. Aceasta are un efect îndoit: întâi, se lucrează de trei ori pe atâtea hectare, dând de lucru la trei din cinci muncitori, în acest fel lăsând doi neocupați ca să concureze pentru altă muncă; apoi, cei trei care rămân, folosind utilaj pot produce o recoltă atât de mare cât ar fi produs cincisprezece fără el.

    Aceleași schimbări, sau mai mari, se elaborează și în alte sectoare prin mijloace similare; de exemplu, în producerea fierului și oțelului. Creșterea producției a fost așa de enormă, încât numărul de angajați a crescut mult, în ciuda faptului că utilajul a permis unui om în prezent să realizeze cam cât realizau doisprezece înainte.

    Una dintre urmări va fi că, în timp foarte scurt, capacitatea acestor lucrări extensive va depăși cererile enorme prezente, și cererile, în loc de a continua să crească, probabil vor scădea, pentru că lumea se aprovizionează repede cu drumuri de fier peste nevoile prezente, iar reparațiile anuale ale acestora ar putea fi realizate probabil de mai puțin de jumătate din numărul prezent de întreprinderi.

Producția depășește cererea și rezultatul este șomajul.

     Astfel ajungem la situația deosebită în care există o supraproducție care cauzează ocazional inactivitate atât pentru capital cât și pentru muncă, deși în același timp unora le lipsește slujba care le-ar permite să-și procure necesitățile și luxul, și în acest fel să vindece într-o măsură supraproducția.

    Și tendința atât către supraproducție cât și către lipsa de locuri de muncă este în creștere și cere un remediu de vreun fel, pe care medicii societății îl caută, dar de care pacientul nu va face uz.

"Avânt" și inflație
Reacție
și
 recesiunea

     De aceea, (continuă salariatul), deși ne dăm seama că pe măsură ce oferta începe să depășească cererea, concurența reduce mult profiturile capitalului și utilajului, și peste tot ((A329)) în lume nemulțumește pe cei bogați prin reducerea profiturilor lor și în unele cazuri le cauzează reală pierdere în loc de profit, totuși noi credem că clasa care a beneficiat cel mai mult de „avânt” și inflație ar trebui să sufere mai mult în reacție, mai degrabă decât să sufere masele.

    În acest scop și pentru aceste motive, salariații se mișcă pentru a obține următoarele rezultate — prin legislație dacă este posibil, sau prin forță și lipsă de lege în țări unde din vreo cauză vocea maselor nu este auzită și interesele maselor nu sunt menținute:

Cererea muncitorilor

 

 

 

 

 

 

 

 

Marele sistem al căilor ferate

 

 

 

 

 

 

 

Farmers.jpg (25192 bytes)

    Se propune ca orele de muncă să scadă proporțional cu calificarea sau cu greutatea muncii, fără o reducere a salariului, pentru ca astfel să se angajeze un număr mai mare de persoane fără a crește producția, și în acest fel să se egalizeze supraproducția viitoare prin asigurarea cu mijloace de cumpărare a unui număr mai mare.

    Se propune să se fixeze și să se limiteze rata profitului la bani, la mult mai puțin decât ratele prezente, în acest fel să se impună o îngăduință din partea celor care dau cu împrumut față de cei care iau cu împrumut sau față de clasele mai sărace, ori, altminteri, o nefolosire sau ruginire a capitalului lor.

    Se propune ca drumurile de fier, ori să fie proprietatea poporului, administrate de slujbașii lor, funcționari ai guvernului, ori legislația să le restrângă libertățile, sarcinile etc., și să le oblige funcționarea în așa manieră încât să servească mai bine publicul. În realitate, căile ferate construite într-o perioadă de inflație a valorilor, în loc să-și micșoreze capitalul pentru a se conforma scăderii generale a valorilor, încercată de toate celelalte sectoare ale comerțului, și-au crescut de două sau de trei ori capitalul, care inițial era mare, prin emisiune de acțiuni (procedeu în mod obișnuit numit diluare de capital), fără să fi adăugat valoare reală.

    Astfel se ajunge că marile sisteme de căi ferate se străduiesc să plătească dobânzi și dividende pentru acțiuni  și  obligațiuni  care  în  medie  sunt  de patru ori ((A330)) mai mari decât ar costa de fapt aceste căi ferate noi astăzi. Ca urmare publicul suferă. Fermierii sunt încărcați din greu la cheltuielile de transport și uneori găsesc profitabil să-și ardă cerealele ca și combustibil, și în acest fel costul hranei pentru popor este mai mare, fără a fi spre avantajul fermierului.

    Se propune să se remedieze această chestiune așa încât căile ferate să plătească acționarilor cam patru la sută din valoarea lor reală prezentă, și nu între patru și opt la sută din întreitul sau împătritul valorii lor prezente, așa cum fac mulți dintre ei acum, împiedicând concurența prin aranjamente comune.

PKTrain1.jpg (11303 bytes)


    
Noi știm bine, spune meseriașul, că în ochii celor care dețin la căile ferate capital diluat, și alte capitaluri, această reducere a profiturilor pe capitalul investit li se va părea îngrozitoare și le va veni ca și cum li s-ar scoate dinții, și vor simți că drepturile lor (?) de a-și folosi privilegiile acordate de popor, ca să stoarcă din ele profituri imense bazate pe evaluări fictive, sunt grav încălcate și se vor împotrivi la aceasta din toate puterile.

Conducerea propune

 

 

 

 

StockMarket.jpg (19131 bytes)

StockMarket2.jpg (17970 bytes)

    Dar noi simțim că ei ar trebui să fie recunoscători că publicul este atât de îngăduitor și că nu li se cere să restituie milioanele de dolari deja obținute în acest fel.

    Simțim că a venit timpul ca masele poporului să aibă parte mai egală la binecuvântările acestei zile de binecuvântare; și pentru a face aceasta este necesar să se legifereze așa încât toate corporațiile lacome, îngrășate cu banii și puterea venită de la public, să fie restrânse și obligate prin lege să servească publicul la tarife rezonabile. În nici un alt mod nu pot fi asigurate pentru mase aceste binecuvântări ale Providenței.

    Deci, în timp ce marile corporații, reprezentând capitalul, sunt într-o măsură mare o binecuvântare și un beneficiu, zilnic vedem că au trecut punctul beneficiului și devin stăpâni ai poporului, și dacă nu sunt ținute în frâu, vor aduce curând pe salariați la penurie și sclavie.

      Corporațiile, compuse dintr-un număr de oameni mai mult sau mai puțin bogați cu toții, ajung rapid să aibă aceeași relație cu publicul general din America precum au ((A331)) Lorzii din Marea Britanie și din toată Europa cu masele de acolo, numai că aceste corporații sunt mai puternice.

     Pentru a ne realiza scopurile, continuă salariații, avem nevoie de organizare. Trebuie să avem cooperarea maselor, altfel niciodată nu putem realiza ceva împotriva unei astfel de puteri și influențe imense.

    Și deși suntem organizați în sindicate etc., nu trebuie să se înțeleagă că scopul nostru este anarhia sau nedreptatea față de vreo clasă.          

Laborers1.jpg (25680 bytes)

     Noi, masele poporului, dorim pur și simplu să ne apărăm propriile drepturi și pe acelea ale copiilor noștri, punând limite rezonabile celor a căror bogăție și putere ar putea altfel să ne zdrobească — bogăție și putere care, folosite corect și limitat, ar putea fi o binecuvântare mai largă pentru toți. Într-un cuvânt, încheie ei, noi am impune regula de aur:

„Fă altora ceea ce ți-ar place să ți se facă”.    

Muncitorii se organizează pentru a face reforme
Laborer4.jpg (28361 bytes)
Laborer3.jpg (19826 bytes)
Laborer5.jpg (46012 bytes)
Laborer6.jpg (23497 bytes)

Oamenii egoiști nu vor 
respecta Regula de Aur

   Fericiți ar fi toți cei interesați dacă asemenea mijloace moderate și rezonabile ar reuși; dacă cei bogați ar rămâne liniștiți cu realizările lor prezente și ar coopera cu marea masă a poporului la îmbunătățirea generală și permanentă a condiției tuturor claselor, dacă salariații s-ar mulțumi cu cereri rezonabile, dacă regula de aur a iubirii și dreptății ar putea fi pusă astfel în practică.

     Dar oamenii în starea lor prezentă nu vor respecta această regulă fără să fie obligați. Deși printre meseriașii din lume ar fi unii așa de moderați și drepți în ideile lor, majoritatea nu sunt așa, ci vor fi excesivi, nedrepți și aroganți în ideile și cererile lor, depășind orice rațiune.  

    Fiecare concesie din partea capitaliștilor nu va face decât să adauge la astfel de cereri și idei; și toți care au experiență știu că aroganța și stăpânirea săracului ignorant sunt îndoit de aspre.

    Și așa este și printre cei bogați: unii compătimesc pe deplin cu clasele muncitoare și ar fi bucuroși să-și arate prin fapte simpatia, făcând astfel de aranjamente care treptat ar realiza reformele necesare, dar ei sunt cu mult în minoritate și cu totul fără putere în funcționarea corporațiilor, și în mare măsură chiar în afacerile lor particulare.

     Dacă sunt negustori sau fabricanți, nu pot prescurta orele de muncă sau crește salariile angajaților, deoarece concurenții ar vinde sub preț și ar urma dezastru financiar ((A332)) pentru ei, pentru creditorii lor și pentru angajați.   

Ce cauzează "marele necaz" din "Ziua lui Iehova"?

 

    Astfel vedem cauza naturală a marii strâmtorări din această „Zi a lui Iehova”.  

    Egoismul și orbirea, față de toate în afară de propriile interese, vor controla majoritatea de ambele părți în cauză. Salariații își vor organiza și unifica interesele, dar egoismul va nimici unirea; și fiecare, fiind pus în mișcare în principal de acest principiu, va unelti și conspira în această direcție.

    Majoritatea, ignorantă și arogantă, va câștiga control, iar clasa mai bună nu va avea putere să țină în frâu ceea ce a organizat inteligența lor. Capitaliștii se vor convinge că cu cât vor ceda mai mult, cu atât li se va cere mai mult, și curând vor hotărî să se împotrivească tuturor cererilor.

    Va rezulta insurecția; și în alarma și neîncrederea generală, capitalul va fi retras din întreprinderile publice și particulare și va urma depresiunea afacerilor și panica financiară. Mii de oameni, în acest fel dați afară din slujbă, în cele din urmă vor fi disperați. Apoi legea și ordinea vor fi înlăturate — munții vor fi înghițiți de acea mare furtunoasă.

Topirea societății

    Astfel pământul social se va topi și cerurile guvernamentale (biserica și statul) vor trece; și toți cei mândri și toți cei ce fac rău vor fi ca miriștea. Atunci cei puternici vor plânge amarnic, bogații vor striga, și frica și necazul va fi peste toată mulțimea.

    Chiar acum înțelepții, oamenii clarvăzători, simt că le slăbește inima în așteptarea lucrurilor care vin peste lume, întocmai cum a prezis Domnul nostru (Luca 21:26).

    Scripturile ne arată că în această rupere generală, biserica nominală (incluzând toate denominațiile) va fi treptat tot mai mult atrasă de partea guvernelor și a celor bogați, va pierde mult din influența asupra poporului și în final va cădea împreună cu guvernele.

    Astfel, cerurile [stăpânirile eclesiastice] fiind în foc, vor trece cu șuierat mare.

 

 

 

 

Un guvern care va aplica principiile dreptății

     Toată această strâmtorare nu va face decât să pregătească lumea pentru a-și da seama că deși oamenii pot face planuri și pot aranja într-una cât de bine și cât de înțelept, toate planurile lor se vor dovedi zadarnice, atâta timp cât ignoranța și egoismul sunt în șa și dețin controlul.

    Va convinge pe toți că singura cale posibilă de ((A333)) corectare a dificultății este prin stabilirea unui guvern tare și drept, care va supune toate clasele și va aplica principiile dreptății, până când treptat starea de inimă împietrită a oamenilor, sub influențe favorabile, va da loc unei stări în chipul lui Dumnezeu.

    Și aceasta este chiar ceea ce a promis Dumnezeu să realizeze pentru toți, de către și prin intermediul Domniei Milenare a lui Cristos, pe care Iehova o introduce prin pedepsele corecționale și lecțiile acestei zile de strâmtorare. Ezechiel 11:19; 36:25, 36; Ieremia 31:29-34; Țefania 3:9; Psalmul 46:8-10.

Cei care caută dreptatea vor suferi mai puțin de teamă și presimțiri rele.

    Deși această zi de strâmtorare vine ca urmare naturală și inevitabilă a stării decăzute, egoiste a omului, și a fost cu totul prevăzută și declarată de Domnul, care a știut că legile și instrucțiunile Sale vor fi nesocotite aproape de către toți, până când experiența și obligația vor impune ascultare, totuși, toți cei care-și dau seama de starea de lucruri viitoare ar trebui în consecință să se pună pe ei și afacerile lor în ordine.

    Astfel noi spunem tuturor celor blânzi — umiliților din lume, ca și corpului lui Cristos: Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care faceți ce este drept [voința Lui] înaintea Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi parțial ascunși în ziua mâniei Domnului (Țefania 2:3).

   Nimeni nu va scăpa cu totul de strâmtorare, dar cei care caută dreptatea și se bucură în blândețe vor avea multe avantaje față de ceilalți. Felul lor de viață, obișnuința gândului și faptei, ca și simpatia lor pentru ceea ce este drept, care le va permite să înțeleagă starea lucrurilor și de asemenea să aprecieze relatarea Bibliei despre această strâmtorare și despre rezultatul ei, vor lucra toate împreună pentru a-i face să sufere mai puțin decât alții — în special de frica și prevestirile rele chinuitoare.  


wpe1A3.jpg (13430 bytes)Meek4.jpg (11219 bytes)Meek5.jpg (22743 bytes)wpe1A9.jpg (14057 bytes)Meek7.jpg (18567 bytes)Meek8.jpg (4890 bytes)Meek9.jpg (14527 bytes)

 

Mtn9.jpg (17974 bytes) "Căutați pe DOMNUL, toți cei smeriți din țară, care faceți ce este drept înaintea Lui!
Căutați dreptatea,
căutați smerenia!
Poate că veți fi ascunși in ziua mâniei DOMNULUI."
Tefania 2:3
 

 

 

 

 

Societatea slăbește cu fiecare spasm al necazului.


    
Tendința evenimentelor în această Zi a Domnului va fi foarte înșelătoare pentru cei neinformați din Scripturi. Va veni brusc, precum focul care arde pleava (Țefania 2:2), în comparație cu veacurile lungi trecute și cu lucrarea lor înceată; dar nu brusc asemenea unui fulger din cer senin, după cum în mod eronat așteaptă unii care bănuie că toate lucrurile scrise cu privire la Ziua Domnului vor fi împlinite ((A334)) într-o zi de douăzeci și patru de ore.

    Va veni „ca un hoț noaptea”, în sensul că apropierea ei va fi pe furiș și neobservată de lume în general. Strâmtorarea acestei zile va fi în spasme. Pe măsură ce ziua înaintează, va fi o serie de convulsii mai frecvente și mai severe, până la cea finală. Așa indică Apostolul când spune: „ca durerile nașterii peste femeia însărcinată” (1 Tesaloniceni 5:2, 3).

    Ușurarea va veni numai cu nașterea NOII ORDINI de lucruri — un cer nou (controlul spiritual al lui Cristos) și un pământ nou (societatea reorganizată) în care va locui dreptatea (2 Petru 3:10, 13) — în care dreptatea și iubirea, în locul puterii și egoismului, vor fi lege.   

 

 

Durerile nașterii unei noi ere ...

     De fiecare dată când aceste dureri de naștere ale erei noi vor veni peste corpul politic prezent, puterea și curajul lui vor fi tot mai mici și durerile tot mai severe. Tot ce medicii societății (economiștii politici) vor putea face pentru ușurarea lui va fi să ajute și să conducă cu înțelepciune cursul nașterii inevitabile, să pregătească treptat calea pentru eveniment.

    Ei n-o pot evita, chiar dacă ar vrea, pentru că Dumnezeu a decretat că se va întâmpla. Totuși, mulți din medicii societății vor fi complet ignoranți de boala reală, de necesitățile și de urgența cazului.

    Aceștia vor întreprinde măsuri represive; iar când fiecare punct culminant al strâmtorării va trece, vor profita de aceasta pentru a-și întări dispozitivele de rezistență și în acest fel va crește spaima; și deoarece nu vor amâna mult nașterea, tratamentul lor greșit va grăbi moartea pacientului, pentru că vechea ordine de lucruri va muri în durerile nașterii celei noi.

     Lăsând la o parte ilustrația convingătoare sugerată de apostol și vorbind simplu: eforturile maselor de eliberare din strânsoarea capitalului și mecanizării vor fi imature; planurile și aranjamentele vor fi incomplete și insuficiente, pe măsură ce încearcă tot mai mult să-și forțeze drumul și să rupă legăturile și limitele „cererii și ofertei” care devin prea mici pentru ei.

    Fiecare încercare nereușită va crește încrederea capitalului în capacitatea lui de a păstra ordinea nouă de lucruri în limitele ei prezente, până când în cele din urmă puterea restrictivă prezentă a organizațiilor și guvernelor va ajunge la limitele ei extreme, coarda organismului social se va rupe, legea și ordinea vor dispărea și anarhia larg răspândită va aduce tot ceea ((A335)) ce au prezis profeții despre strâmtorarea „cum n-a mai fost de când sunt popoare” și, mulțumim lui Dumnezeu pentru asigurarea adăugată, „nici nu va mai fi” după aceea.    

Eliberarea lumii este în mâinele unuia mai mare decât Moise.

Jesus47Sitting.jpg (4858 bytes)

     Eliberarea lui Israel din Egipt și de urgiile care au venit peste egipteni pare să ilustreze viitoarea eliberare a lumii prin Acela mai mare decât Moise, pe care acesta l-a simbolizat. Va fi o eliberare de Satan și de orice mijloc născocit de el pentru încătușarea omului în păcat și eroare.

    Și după cum urgiile peste Egipt aveau un efect de împietrire imediat ce erau îndepărtate, tot așa, ușurarea temporară de durerile acestei Zile a Domnului va tinde să împietrească pe unii, și, așa cum au spus egiptenii lui Israel, vor spune celor săraci:

    „Sunteți leneși” și de aceea nemulțumiți! și probabil, ca  și  ei, vor încerca să le mărească sarcina (Exodul 5:4-23).  

    Dar la sfârșit aceștia vor dori, așa cum a dorit faraon la miezul nopții ultimei urgii, să se fi purtat cu mult timp în urmă mai îngăduitor și mai înțelept (Exodul 12:30-33).  

    Pentru a marca în continuare asemănarea, amintiți-vă că tulburările acestei Zile a Domnului sunt numite „șapte potire ale mâniei” sau „șapte urgii din urmă” și că până la ultima din acestea nu survine marele cutremur (revoluție) în care toți munții (împărățiile) vor dispărea. Apocalipsa 16:17-20.        

Ziua de strâmtorare vine exact la timpul cuvenit -- Timpul cuvenit al lui Dumnezeu.

     Un alt gând referitor la această Zi de Strâmtorare este că ea a venit exact la timpul cuvenit — la timpul cuvenit al lui Dumnezeu. În următorul volum al acestei lucrări sunt aduse dovezi din mărturia Legii și Profeților Vechiului Testament, ca și din aceea a lui Isus și a profeților apostolici ai Noului Testament, care arată clar și sigur că această Zi de Strâmtorare este localizată cronologic la începutul glorioasei domnii Milenare a lui Mesia.

    Această pregătire, care este necesară pentru lucrarea viitoare de restabilire în Veacul Milenar, este cea care precipită strâmtorarea.

Societatea nu se poate adapta la noile împrejurări.

 

Farmers2.jpg (2827 bytes)

"În sudoarea feței tale să-ți mănânci pânea, până te vei întoarce în pământ ..."
Genesa 3:19

     În  timpul  celor  șase  mii  de ani de interimat al răului, ((A336)) până la timpul fixat pentru stabilirea guvernului drept și puternic al lui Cristos, ar fi fost o adevărată pagubă pentru oamenii decăzuți dacă li s-ar fi îngăduit mult timp liber, printr-o dezvoltare mai timpurie a mijloacelor mecanice care economisesc forța de muncă, sau altfel.

    Experiența a dat naștere proverbului, „lenea este mama viciului”, aprobând astfel înțelepciunea sentinței lui Dumnezeu, „în sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ”.

    Ca toate aranjamentele lui Dumnezeu, și acesta este binevoitor, înțelept și pentru binele final al creaturilor Sale.

    Strâmtorarea Zilei Domnului, pe care deja o vedem adunându-se, confirmă înțelepciunea aranjamentelor lui Dumnezeu, deoarece, după cum am văzut, ea se produce ca rezultat al supraproducției prin mijloacele mecanice pentru economisirea forței de muncă și al unei incapacități din partea diferitelor elemente ale societății de a se acomoda noilor circumstanțe, din cauza egoismului din partea fiecăruia.   

Dacă cunoștința ar fi venit mai devreme,
 necazul ar fi venit mai devreme.

     Un argument incontestabil, care dovedește că acesta este timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru introducerea ordinii noi de lucruri, este că El ridică vălul ignoranței și lasă să intre treptat lumina inteligenței și invenției peste omenire, întocmai cum a fost prezis când a fost prezis și cu rezultatele prezise (Daniel 12:4, 1).

    Dacă cunoștința ar fi venit mai devreme, strâmtorarea ar fi venit mai devreme; și deși societatea s-ar fi putut reorganiza după furtuna și topirea ei, nu ar fi fost un pământ [aranjament social] nou în care să predomine și să locuiască dreptatea, ci un pământ sau aranjament nou în care păcatul și viciul ar fi fost mult mai abundente decât acum.

     Împărțirea echitabilă a beneficiilor mijloacelor mecanice de economisire a forței de muncă ar fi adus în timp ore de muncă tot mai puține; și astfel, fără protecția originară, omul decăzut, cu gusturile lui stricate, nu și-ar fi folosit libertatea și timpul pentru ameliorare mintală, morală și fizică, ci, după cum dovedește istoria trecutului, tendința ar fi fost spre imoralitate și viciu.

     Ridicarea parțială a vălului acum, pregătește mii de înlesniri pentru omenire, și astfel dă timp, chiar de la începutul veacului restabilirii, pentru educație și dezvoltare morală și fizică, precum și pentru pregătirea de a hrăni și a îmbrăca cetele care din timp în timp vor fi trezite din mormânt.

    Și mai mult, plasează timpul de strâmtorare ((A337)) tocmai acolo unde va fi folositor pentru omenire, prin aceea că le dă lecția propriei lor neputințe de a se guverna, tocmai în zorile Mileniului, când, prin hotărârea Domnului, Cel care a răscumpărat pe toți trebuie să înceapă să-i binecuvânteze cu domnia tare a toiagului de fier și cu deplină cunoștință și ajutor prin care să poată fi restabiliți la perfecțiunea originară și la viață veșnică.

"Cel ce stă în locuința tainică a Celui-Prea-Înalt se va odihni la umbra Celui-Atotputernic."
Psalmii 91:1

Feathers.jpg (10595 bytes)
"El te va acoperi cu penele Lui și vei avea un refugiu sub aripile Lui. Căci scut si pavăză este adevărul
Lui!."
 Psalm 91:4

Datoria și privilegiile sfinților

    Se ridică o întrebare importantă cu privire la datoria sfinților în timpul acestei strâmtorâri și la atitudinea lor potrivită față de cele două clase opuse care ies acum în evidență. Pare posibil ca unii dintre sfinți să fie încă în trup cel puțin o parte din timpul acesta arzător.

    Cu toate acestea, poziția lor va diferi de a altora, nu atât de mult prin aceea că ei vor fi miraculos păstrați (deși este promis în mod distinct că pâinea și apa le vor fi sigure), ci prin faptul că, instruiți fiind din Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu vor simți aceeași neliniște și teamă fără speranță care se va răspândi peste lume.

   Ei vor recunoaște strâmtorarea, conform planului lui Dumnezeu, ca pregătire pentru binecuvântarea întregii lumi și vor fi încurajați și mângâiați prin ea. Acest lucru este convingător declarat în Psalmul 91; Isaia 33:2-14, 15-24.

    Astfel mângâiați și binecuvântați prin asigurarea divină, prima datorie a sfinților este de a face ca lumea să vadă că în mijlocul strâmtorării și nemulțumirii care predomină, și chiar în timp ce au parte de strâmtorare și suferă sub ea, ei sunt plini de speranță, bine dispuși și întotdeauna bucuroși în vederea rezultatului glorios prezis în Cuvântul lui Dumnezeu.   

Nemulț Nemulțumirea este peste tot.

Rich.jpg (42172 bytes)

Rich2.jpg (33289 bytes)

    Apostolul a scris că „evlavia cu mulțumire este mare câștig”; și deși acest lucru întotdeauna a fost adevărat, va avea dublă forță în această Zi a Domnului, când nemulțumirea este boala principală ((A338)) printre toate clasele lumești.

   Pentru aceștia sfinții trebuie să fie o excepție însemnată. Niciodată n-a existat un timp când nemulțumirea să fie atât de larg răspândită, și totuși niciodată n-a existat un timp când oamenii să se bucure de atâtea favoruri și binecuvântări.

    Oriunde ne uităm, fie în palatele celor bogați, pline de confort și splendori, despre care Solomon în toată gloria lui n-a știut aproape nimic, fie în casa confortabilă a unui salariat prosper și cumpătat, cu dovezile ei de gust, confort, artă și lux, vedem că în toate privințele prezentul depășește în rezerve îmbelșugate, de multe ori, orice altă perioadă de la creare; și totuși poporul este nefericit și nemulțumit.        

Îngrijiți-vă de lucrurile cuvenite și necesare, cu mulțumire.

 

Sfinții ar trebui să nu aibă nici o parte în această luptă.

     Faptul este că dorințele unei inimi egoiste, degradate, nu cunosc limite. Astfel a pus egoismul stăpânire pe toți, încât, dacă ne uităm cu băgare de seamă, vedem întreaga lume presând, agățându-se și gonind nebunește după bogăție. Numai puțini având succes, restul sunt invidioși și iritați din cauză că nu sunt ei cei norocoși, și toți sunt nemulțumiți și nefericiți — mai mult decât în oricare alt timp dinainte.

    Dar cel sfânt nu trebuie să ia nici o parte în acea luptă. Angajamentul lui de consacrare a fost că el se va strădui, se va ține strâns și va alerga după un premiu mai înalt, ceresc, și prin urmare el este înțărcat de ambiții pământești și nu muncește pentru lucruri pământești, decât doar să-și asigure lucrurile decente și necesare, pentru că el dă atenție căii și exemplului Învățătorului și apostolilor.

Bible19Jerry.jpg (2955 bytes)

     Așadar, ei au mulțumire în evlavia lor, nu pentru că n-au nici o ambiție, ci pentru că ambiția lor este orientată spre cer și este absorbită în efortul de a-și aduna comoară în cer și de a fi bogați pentru Dumnezeu; datorită acestui fapt și a cunoștinței lor despre planurile lui Dumnezeu, revelate în Cuvântul Său, ei sunt mulțumiți cu orice le dă Dumnezeu din cele pământești. Aceștia pot cânta cu bucurie:

„De când Dumnezeu mă conduce
În orice soartă sunt ferice”.

     Dar  vai!  Nu  toți copiii lui Dumnezeu ocupă această ((A339)) poziție. Mulți au căzut în nemulțumirea predominantă în lume și se lipsesc de bucuriile vieții pentru că au părăsit urmele Domnului, aruncându-și sorții și luându-și partea cu lumea — căutând lucruri pământești, fie că le obțin, fie că nu, participând la nemulțumirea lumii și nereușind să realizeze mulțumirea și pacea pe care lumea n-o poate nici da, nici lua.

 

Bible28JulieUp.jpg (3185 bytes)

 

 

 

 

 

CrossCrown2.gif (7602 bytes)

     De aceea, noi îndemnăm pe sfinți să abandoneze concurența din lăcomie și slavă deșartă cu nemulțumirea ei, și să se străduiască pentru bogățiile mai înalte și pentru pacea pe care ele o oferă. Noi le-am aminti cuvintele apostolului:

„Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

Dacă avem [necesarul] cu ce să ne hrănim și cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogățească [fie că reușesc, fie că nu], dimpotrivă, cad în ispită, în cursă și în multe pofte nebune și periculoase, care cufundă pe oameni în ruină și în distrugere.

Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele [fie la bogați, fie la săraci] și unii care au umblat după ea au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu multe dureri.

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire”. 1 Timotei 6:6-12.

 

"Mulțumiți-vă cu ce aveți ..."
Evrei 13:5

     Dacă astfel este exemplul sfinților, de mulțumire, de anticipare bucuroasă și de supunere voioasă la încercările prezente, în speranța sigură a timpului bun care vine, numai astfel de exemple vii sunt lecții valoroase pentru lume. Și pe lângă exemplu, sfatul sfinților pentru cei din jurul lor trebuie să fie în armonie cu credința. Trebuie să fie de natura alifiei și balsamului vindecător.

    Trebuie să profite de împrejurări pentru a indica lumii timpul bun care vine, pentru a le propovădui Împărăția viitoare a lui Dumnezeu și pentru a le arăta cauza reală a strâmtorării prezente și singurul ei remediu. Luca 3:14; Evrei 13:5; Filipeni 4:11.

 

 

 

Vestitori ai Împărăției -- Ambasadori
 ai păcii

 

Mtn5.jpg (8364 bytes)

Creștinii ar trebui să-i învețe 
pe alții să fie mulțumiți

     Sărmana lume geme, nu numai sub bolile ei reale, ci și sub cele închipuite, și în special sub nemulțumirea egoismului, mândriei și ((A340)) ambițiilor care agită și îngrijorează pe oameni din cauză că nu și le pot satisface pe deplin. Deci, fiindcă vedem ambele laturi ale problemei, pe cei dispuși să audă să-i sfătuim spre mulțumire cu ceea ce au și spre așteptare răbdătoare până când Dumnezeu, la timpul și în modul Său cuvenit, le va aduce binecuvântările cele multe pe care iubirea și înțelepciunea Lui le-au pregătit.

    Explorând și inflamând răni și nedreptăți reale sau închipuite am face rău celor pe care ar trebui să-i ajutăm și să-i binecuvântăm, răspândind astfel nemulțumirea lor, și deci necazul lor. Dar prin împlinirea misiunii noastre, propovăduind vestea bună a răscumpărării date pentru TOȚI și a binecuvântărilor viitoare care decurg pentru TOȚI, vom fi vestitori adevărați ai împărăției — ambasadorii ei de pace.

    Astfel este scris:

„Ce frumoase sunt pe munți [împărății] picioarele celui [ultimii membri ai corpului lui Cristos] care aduce vești bune, care vestește pacea; care aduce vești bune, care vestește mântuirea”. Isaia 52:7.

 

Poverty3F.jpg (5316 bytes)

PovertyF.jpg (3105 bytes)

Împărăția viitoare
 este singurul remediu și singura speranță.

Împărăția înălțată...

     Strâmtorarea din această „Zi a lui Iehova” va da ocazie așa cum arareori se oferă pentru propovăduirea veștii bune a binelui care vine, și binecuvântați sunt cei care vor urma în urmele Învățătorului și vor fi buni samariteni care leagă rănile și toarnă uleiul și vinul mângâierii și bucuriei.

    Asigurarea dată acestora este că truda lor nu este zadarnică; fiindcă atunci când judecățile Domnului vor fi pe pământ, locuitorii lumii vor învăța dreptatea. Isaia 26:9.

    Simpatia copiilor Domnului ca și aceea a Tatălui lor ceresc trebuie să fie mult în armonie cu creația care suspină luptându-se pentru orice eliberare de robie; și ei, asemenea Lui, ar trebui să-și amintească și să aibă compătimire față de cei din clasele opuse, ale căror dorințe sunt juste și generoase, dar ale căror eforturi sunt copleșite și împiedicate, nu numai de slăbiciunile naturii lor decăzute, dar și de mediul lor de viață și de asocierea și dependența lor de alții.

    Dar copiii Domnului nu trebuie să aibă nici o simpatie pentru dorințele și străduințele arogante, nepotolite, ale nici unei clase. Vorbirea lor ((A341)) trebuie să fie calmă și moderată, și întotdeauna pentru pace acolo unde principiul nu este în joc. Ei trebuie să-și amintească faptul că aceasta este bătălia Domnului și că în ceea ce privește chestiunile de politică, ori cele sociale, ei nu au nici o altă soluție reală în afară de cea prezisă în Cuvântul lui Dumnezeu.

    De aceea, datoria consacraților este întâi de toate să caute a nu sta în fața carului lui Iehova, și apoi să „stea pe loc și să vadă eliberarea pe care o va da Dumnezeu”, în sensul de a-și da seama că o participare la luptă nu face parte din lucrarea lor, ci este înfăptuirea Domnului prin intermediul altora.

   Fără să se preocupe de toate aceste lucruri, ei trebuie să insiste pe linia propriei lor misiuni, vestind împărăția cerească ce este aproape, ca singurul remediu pentru toate clasele și singura lor speranță.

((A342))

 

"Stați liștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu voi fi înălțat peste neamuri, Eu voi fi înălțat pe pământ."
Psalm 46:10

wpe1AD.jpg (5803 bytes)

 

Pentru a vă întoarce la pagina principală, clic pe Hartă.

HomeSymbol.jpg (6039 bytes)

Trimiteți E-mail la

cu întrebări sau comentarii referitoare 
la această pagină.